Fizioterapia este o metoda terapeutica bazata pe utilizarea exercitiilor fizice, tehnicilor manuale si echipamentelor speciale pentru a ameliora sau elimina simptomele unor afectiuni. Aceasta are un spectru larg de aplicabilitate (precum ameliorarea durerilor cauzate de afectiuni cronice, recuperarea dupa accidente sau interventii chirurgicale) si, spre deosebire de alte metode de recuperare este non-invaziva si nu implica administrarea excesiva a medicamentelor. Poate din acest motiv se bucura de popularitate in randul pacientilor de toate varstele!
Dar ca aceasta metoda terapeutica sa dea rezultate, fizioterapia va fi adaptata nevoilor fiecarui pacient in parte. Specialistul, respectiv fizioterapeutul, analizeaza istoricul medical, diagnosticul si obiectivele fiecarui pacient inainte de a elabora planul de tratament.
Totusi, ca orice alta metoda terapeutica, fizioterapia vine cu un set de indicatii precise, dar si cu posibile contraindicatii. Contraindicatiile sunt conditii sau situatii specifice in care anumite tipuri de tratament fizioterapeutic nu ar trebui aplicate, deoarece pot agrava starea de sanatate a pacientului sau conduce la complicatii.
Persoane cu contraindicatii absolute la fizioterapie
In primul rand, pacientii cu infectii active sau afectiuni inflamatorii severe (artrita reumatoida in faza acuta in special) nu ar trebui sa urmeze un program de fizioterapie. In cazul acestora, aplicarea tehnicilor cu aparate pentru fizioterapie poate exacerba inflamatia sau raspandi infectia.
O alta categorie este reprezentata de persoanele care se confrunta cu insuficienta cardiaca severa, angina pectorala instabila sau aritmii grave. Acestia sunt expusi unor riscuri mari in timpul exercitiilor fizice sau al utilizarii aparatelor fizioterapeutice, iar orice suprasolicitare poate avea consecinte nefaste, ba chiar infarct miocardic.
In cazul fracturilor recente sau al ranilor care nu s-au vindecat complet, fizioterapia este contraindicata deoarece exista studii ce releva ca poate agrava leziunile. Si pacientii cu cancer au un regim special - electroterapia le poate fi contraindicata deoarece exista riscul de a accelera cresterea celulelor maligne.
Terapie aplicata cu precautie in cazul pacientilor cu contraindicatii relative
Contraindicatiile relative sunt situatii in care tratamentul poate fi benefic, dar implica o atentie deosebita; astfel de cazuri nu exclud complet interventiile fizioterapeutice, dar ridica semne de intrebare privind aplicarea anumitor tehnici sau intensitati ale tratamentului.
In aceasta categorie intra cei cu osteoporoza avansata, afectiune caracterizata prin pierderea densitatii osoase si cresterea fragilitatii oaselor. In formele avansate ale bolii, oasele devin extrem de susceptibile la fracturi, chiar si in urma unor miscari minore. In cazul acestora, fizioterapia poate fi utila in mentinerea mobilitatii, ameliorarea durerii si prevenirea pierderii suplimentare a masei osoase, dar exercitiile se aleg cu mare grija.
Sarcina este una dintre cele mai delicate perioade din viata unei femei, de aceea fizioterapia va fi de ajutor in gestionarea durerilor lombare, a tensiunii musculare si a oricaror alte tipuri de disconfort asociat. In cazul lor, fizioterapeutul trebuie sa ia in considerare trimestrul de sarcina, starea de sanatate a mamei si eventualele complicatii asociate sarcinii. Exercitiile recomandate trebuie sa fie sigure, blande si sa urmareasca reducerea disconfortului fara a pune presiune asupra fatului.
Si pacientii au nevoie de o monitorizare atenta atunci cand fac fizioterapie. Exercitiile fizice au efecte pozitive asupra nivelului de glucoza din sange, insa trebuie evitate fluctuatiile extreme ale glicemiei. Exercitiile recomandate vor fi moderate, fara suprasolicitare, astfel incat sa nu scada brusc glicemia (hipoglicemie).
Pentru pacientii cu boli cardiovasculare tinute sub control, fizioterapia le va imbunatati functia cardiaca si chiar reduce riscul complicatiilor. Pacientii cu hipertensiune arteriala, angina stabila sau insuficienta cardiaca compensata trebuie monitorizati cu atentie in timpul exercitiilor. In aceste cazuri, fizioterapeutul poate opta pentru programe de reabilitare cardiovasculara, care includ exercitii aerobice usoare, cum ar fi mersul pe jos sau pedalarea pe bicicleta statica.
In cazul pacientilor care sufera de neuropatii periferice sau alte afectiuni care le afecteaza sensibilitatea nervilor acestia pot sa nu realizeze ca un exercitiu este prea intens sau ca o postura gresita le cauzeaza leziuni. In astfel de cazuri, fizioterapeutul trebuie sa utilizeze tehnici care implica miscari controlate si sa evite utilizarea echipamentelor care provoaca presiune excesiva asupra zonelor afectate. Este necesara vigilenta, profesionalismul si empatia acestuia in astfel de situatii.
Cum identifica fizioterapeutul contraindicatiile?
Procesul de evaluare inainte de inceperea tratamentului include verificarea atenta a istoricului medical complet. Acesta trebuie sa inteleaga in detaliu starea de sanatate a pacientului, inclusiv bolile cronice, interventiile chirurgicale anterioare si tratamentele in curs.
Urmatorul pas consta in evaluarea clinica, ce poate include (sau nu) teste fizice si functionale pentru a identifica punctele dureroase, nivelul de mobilitate si eventualele limitari. In unele cazuri este necesara colaborarea dintre fizioterapeut si cardiologi, neurologi sau ortopezi pentru a stabili cel mai sigur plan de tratament.
