Suferi de instabilitatea ligamentelor incrucisate? Iata ce poti face

In lumea sportului, instabilitatea ligamentelor incrucisate reprezinta o problema des intalnita in cazul atletilor, dar si a persoanelor care practica antrenamente intense. Afectiunea, dureroasa de altfel, apare ca urmare a unei accidentari, a unui traumatism in zona genunchiului sau a unei miscari bruste.

Desi nu acordam prea multa atentie durerilor de genunchi, accidentarile si miscarile bruste in mod repetat sunt doar doua dintre cauzele pentru care apare instabilitatea ligamentelor incrucisate. Cu timpul, aceasta afectiune isi pune amprenta negativa asupra calitatii vietii, a modului in care ne miscam si realizam activitatile zilnice, ca in final sa apara artrita.

Gratie evolutiei tehnologice, dar si a priceperii medicilor, exista noi abordari in tratarea instabilitatii ligamentelor incrucisate, astfel incat afectiunea sa nu degenereze in probleme grave, pentru care este nevoie de interventie complexa.

Ce sunt ligamentele incrucisate?

Ligamentele incrucisate sunt doua structuri fibroase importante care se afla in interiorul articulatiei genunchiului; rolul acestora este de a mentine stabilitatea si integritatea genunchiului.

Aceste ligamente poarta denumirea de ”incrucisate” prin faptul ca formeaza un "X" in interiorul genunchiului. Cele doua ligamente sunt:

• Ligamentul incrucisat anterior (LIA) - se intinde de la partea anterioara a tibiei (osul inferior al piciorului) pana la partea posterioara a femurului (osul coapsei); acest ligament are scopul de a impiedica tibia sa alunece inaintea femurulului si de a limita miscarea de rotatie a genunchiului;
• Ligamentul incrucisat posterior (LIP) - se intinde de la partea posterioara a tibiei pana la partea anterioara a femurului; scopul acestuia este de a impiedica tibia sa alunece inapoi in raport cu femurul si de a sustine stabilitatea generala a genunchiului.

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) - se intinde de la partea anterioara a tibiei (osul inferior al piciorului) pana la partea posterioara a femurului (osul coapsei); acest ligament are scopul de a impiedica tibia sa alunece inaintea femurulului si de a limita miscarea de rotatie a genunchiului;

Ligamentul incrucisat posterior (LIP) - se intinde de la partea posterioara a tibiei pana la partea anterioara a femurului; scopul acestuia este de a impiedica tibia sa alunece inapoi in raport cu femurul si de a sustine stabilitatea generala a genunchiului.

Practic, ligamentele incrucisate sunt esentiale pentru miscarile normale si controlate ale genunchiului din timpul activitatilor fizice, a mersulului pe jos sau la  schimbarea brusca a directiei.

Preventia instabilitatii ligamentelor incrucisate

Fara indoiala, preventia este cea mai buna modalitate de a reduce riscul instabilitatii ligamentelor incrucisate. Daca esti o persoana activa si practici sport in mod regulat este important sa iti incalzesti muschii corespunzator si sa acorzi mai multa atentie tehnicii de efectuare a exercitiilor. Dincolo de aceste sfaturi incearca sa iti imbunatatesti echilibrul prin diverse antrenamente care vizeaza musculatura genunchilor, a picioarelor si a trunchiului.

Iata si alte modalitati de a reduce instabilitatea ligamentelor incrucisate:

Exercitii fizice si de reabilitare

Acestea sunt esentiale in abordarea instabilitatii ligamentelor incrucisate. Facute cu simt de raspundere, sub supravegherea unui specialist, aceste exercitii restabilesc mobilitatea si forta musculara si ajuta la reducerea durerii si inflamatiei.

De cealalta parte, reabilitarea este singura solutie de recuperare dupa leziuni ale ligamentelor incrucisate prin care pacientul isi poate recupera functia normala a genunchiului si preveni viitoare probleme.

Un astfel de program ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele obiective:

• Reducerea inflamatiei si a durerii: terapeutul fizic poate recomanda aplicarea de gheata, terapie cu ultrasunete, terapie cu laser sau administrarea de antiinflamatoare;
• Restabilirea mobilitatii: mobilitatea genunchiului este o prioritate in reabilitare; in acest sens, terapeutul va recomanda exercitii regulate de intindere;
• Intarirea musculaturii: musculatura din jurul genunchiului si a piciorului este esentiala pentru a preveni noi leziuni; in acest sens, terapeutul fizic va crea un program de exercitii de intarire care se concentreaza pe muschii cvadricepsi, ischiosi, muschii gambelor si cei ai trunchiului;
• Imbunatatirea echilibrului: pe masura ce echilibrul este imbunatatit si riscul de accidente scade semnificativ; o buna modalitate pentru a reduce instabilitatea este prin exercitii pe o suprafata instabila sau cu o minge elvetiana;
• Reintegrarea treptata a activitatilor sportive in viata pacientului: pe masura ce genunchiul se vindeca si musculatura se intareste, terapeutul va ajuta pacientul sa reintegreze treptat activitatile sportive.

Reducerea inflamatiei si a durerii: terapeutul fizic poate recomanda aplicarea de gheata, terapie cu ultrasunete, terapie cu laser sau administrarea de antiinflamatoare;

Restabilirea mobilitatii: mobilitatea genunchiului este o prioritate in reabilitare; in acest sens, terapeutul va recomanda exercitii regulate de intindere;

Intarirea musculaturii: musculatura din jurul genunchiului si a piciorului este esentiala pentru a preveni noi leziuni; in acest sens, terapeutul fizic va crea un program de exercitii de intarire care se concentreaza pe muschii cvadricepsi, ischiosi, muschii gambelor si cei ai trunchiului;

Imbunatatirea echilibrului: pe masura ce echilibrul este imbunatatit si riscul de accidente scade semnificativ; o buna modalitate pentru a reduce instabilitatea este prin exercitii pe o suprafata instabila sau cu o minge elvetiana;

Reintegrarea treptata a activitatilor sportive in viata pacientului: pe masura ce genunchiul se vindeca si musculatura se intareste, terapeutul va ajuta pacientul sa reintegreze treptat activitatile sportive.

Purtarea unei orteze ca modalitate de a reduce instabilitatea ligamentelor incrucisate

O alta metoda eficienta de a reduce instabilitatea ligamentelor incrucisate si de a preveni leziunile suplimentare ale genunchiului este purtarea unei orteze genunchi . Cunoscute si sub denumirea de genunchiere sau bracing, acestea ofera mai multa stabilitate genunchiului, distribuind fortele care actioneaza asupra articulatiei si limitand miscarile potential daunatoare.

Purtarea ortezei de genunchi potrivite le aduce pacientilor o serie de beneficii:

• Stabilizarea genunchiului: orteza restrictioneaza miscarile care pot provoca instabilitate sau durere, precum hiperextensia sau rotatia excesiva;
• Reducerea durerii si a inflamatiei: prin limitarea miscarilor care pot provoca durere si inflamatie, orteza amelioreaza simptomele si sporesc confortul din timpul activitatilor fizice;
• Prevenirea leziunilor suplimentare: purtarea unei orteze in timpul activitatilor sportive reduce riscul de leziuni suplimentare ale ligamentelor incrucisate sau ale altor structuri din interiorul genunchiului;
• Sustinerea procesului de recuperare: in cazul in care instabilitatea ligamentelor incrucisate este cauzata de o leziune recenta sau de o interventie chirurgicala, orteza poate fi folosita pentru a proteja si sustine genunchiul pe timpul vindecarii.

Stabilizarea genunchiului: orteza restrictioneaza miscarile care pot provoca instabilitate sau durere, precum hiperextensia sau rotatia excesiva;

Reducerea durerii si a inflamatiei: prin limitarea miscarilor care pot provoca durere si inflamatie, orteza amelioreaza simptomele si sporesc confortul din timpul activitatilor fizice;

Prevenirea leziunilor suplimentare: purtarea unei orteze in timpul activitatilor sportive reduce riscul de leziuni suplimentare ale ligamentelor incrucisate sau ale altor structuri din interiorul genunchiului;

Sustinerea procesului de recuperare: in cazul in care instabilitatea ligamentelor incrucisate este cauzata de o leziune recenta sau de o interventie chirurgicala, orteza poate fi folosita pentru a proteja si sustine genunchiul pe timpul vindecarii.

Important! Pentru ca exista diferite tipuri de orteze pentru genunchi, concepute pentru a aborda diverse probleme sau niveluri de instabilitate, alegerea celei orteze potrivite se face strict tinand seama de recomandarile medicului.

Interventia chirurgicala

Din pacate, cazurile severe de instabilitate a ligamentelor incrucisate nu pot fi rezolvate decat pe cale chirurgicala. Aceasta interventie este cu atat mai necesara cu cat metodele conservatoare de tratament, precum exercitiile de recuperare si purtarea unei orteze, nu si-au dovedit eficienta.

In general, interventiile chirurgicale pentru aceasta afectiune au scopul de a repara sau inlocui ligamentul deteriorat si de a restabili stabilitatea si functionarea genunchiului:

• Reconstructia ligamentului incrucisat: este cea mai frecventa interventie chirurgicala, mai ales in cazul ligamentului incrucisat anterior (LIA); procedura presupune inlocuirea ligamentului rupt cu un grefon prelevat dintr-un alt ligament sau tendon al pacientului (autogrefa) sau dintr-o sursa de tesut donator (alogrefa);
• Reparatia ligamentului incrucisat: in cazul leziunilor la nivelul ligamentului incrucisat posterior (LIP), repararea ligamentului poate fi posibila; interventia chirurgicala implica suturarea capetelor rupte ale ligamentului si fixarea lor inapoi la os.

Reconstructia ligamentului incrucisat: este cea mai frecventa interventie chirurgicala, mai ales in cazul ligamentului incrucisat anterior (LIA); procedura presupune inlocuirea ligamentului rupt cu un grefon prelevat dintr-un alt ligament sau tendon al pacientului (autogrefa) sau dintr-o sursa de tesut donator (alogrefa);

Reparatia ligamentului incrucisat: in cazul leziunilor la nivelul ligamentului incrucisat posterior (LIP), repararea ligamentului poate fi posibila; interventia chirurgicala implica suturarea capetelor rupte ale ligamentului si fixarea lor inapoi la os.

Recuperarea dupa o astfel de interventie chirurgicala poate dura cateva luni. In etapa postoperatorie se administreaza medicamente pentru controlul durerii, reducerea inflamatiei si prevenirea formarii cheagurilor de sange.

Urmeaza apoi reabilitarea timpurie, perioada in care pacientul incepe exercitii fizice usoare de intindere si mobilitate pentru a preveni rigiditatea articulara. Pe masura ce genunchiul se vindeca si mobilitatea se imbunatateste, terapia se concentreaza pe intarirea musculaturii in jurul genunchiului si a intregului membru inferior.