Topul celor mai comune accidentari pe care le risca ciclistii de performanta

Fara indoiala, sa practici un sport de performanta aduce o multime de beneficii starii de sanatate fizice si mentale. Sportul, in special ciclismul, promoveaza un stil de viata activ, de mare ajutor in sanatatea inimii, iar daca esti si genul de persoana careia ii place adrenalina, ti-ai ales pasiunea perfecta!

Oricat de placut si inaltator este sa pedalezi in zone mirifice si sa obtii premii importante, putin persoane din exterior stiu ca viata de ciclist nu este, nici pe departe, atat de confortabila. Ciclismul la nivel de performanta aduce cu sine o multime de provocari, dar mai ales accidentari, de care nici ciclistii titrati nu scapa, indiferent de nivelul lor de experienta.

Asadar, hai sa trecem in revista cele mai comune accidentari pe care ciclistii le pot suferi atat la antrenamente, cat si la competitii:

Fracturi

Fara indoiala, in fruntea listei de accidentari se numara fracturile. Caderile de pe bicicleta, mai ales la viteze mari, pot cauza fracturi osoase grave, in special ale membrelor inferioare si superioare si ale claviculei. Daca discutam de accidentarile grave, aici trebuie sa mentionam fractura oaselor bazinului sau a coloanei vertebrale.

Cele mai frecvente fracturi inregistrate de ciclistii de performanta includ fracturile de clavicula, de brat si de mana. Clavicula este un os vulnerabil in timpul cazaturilor, deoarece instinctul natural al ciclistului este sa isi intinda mana, in incercarea de a-si amortiza caderea. Acest lucru duce la transferul direct al fortei impactului catre clavicula, rezultand  fractura.

Fracturile de brate si maini sunt, de asemenea, comune, din aceleasi motive. Daca ciclistul cade in timp ce inca tine ghidonul acest lucru poate duce la fracturi ale degetelor, incheieturii sau antebratului. Fracturile de sold sunt mai putin comune, dar sunt deosebit de grave atunci cand se intampla, necesitand adesea interventie chirurgicala si o perioada lunga de recuperare.

Leziuni ale genunchilor

Pe locul doi in topul accidentarilor pe care le pot suferi ciclistii se numara  leziunile de genunchi. Repetarea miscarilor de pedalare poate duce la uzura acestuia si la tindinta, provocand dureri si leziuni la nivelul genunchilor.

Genunchii sunt o componenta vitala a miscarii in ciclism si, prin urmare, sunt adesea expusi la stres si leziuni. Tipul de leziuni ale genunchiului pe care ciclistii de performanta le pot suferi variaza in functie de intensitatea si frecventa pedalarii, precum si de tehnica folosita.

Tendinita patelara, o inflamatie a tendonului care leaga rotula de tibie, este o afectiune frecvent intalnita in randul ciclistilor. Aceasta apare atunci cand exista o presiune excesiva asupra genunchiului, fie din cauza unei tehnici de pedalare necorespunzatoare, fie din cauza suprasolicitarii. Simptomele includ durere in zona genunchiului, in special la urcatul sau coboratul scarilor sau la indoirea genunchiului. De mare ajutor in ameliorarea simptomelor este repausul si purtarea unei orteze pentru genunchi .

O alta problema cu care se pot confrunta ciclistii este sindromul de stres al fasciei plantare. Fascia este o banda de tesut care se intinde de la calcai pana la degetele de la picioare, iar oboseala sau stresul excesiv pot cauza inflamatie si durere. In ciclism, aceasta este cauzata de pedalarea intensiva sau de purtarea de pantofi nepotriviti.

Traumatismele cranio-cerebrale

Nu putem sa trecem cu vederea diversele traumatisme cranio-cerebrale de care ciclistii pot suferi. In functie de accidentul care a avut loc, traumatismele pot declansa comotii cerebrale usoare sau chiar o leziune cerebrala traumatica mai grava. Acesta este si motivul pentru care ciclistii trebuie sa poarte casca de protectie - desi aceasta reduce riscul, nu elimina complet posibilitatea unui astfel de traumatism in cazul unui accident.

Leziuni ale pielii

Ciclismul de performanta implica, deseori, viteze mari si terenuri dificile, ceea ce creste riscul de cazaturi si, prin urmare, de abraziuni si escoriatii, cauzate de alunecarea sau frecarea pe asfalt sau pe teren rugos.

Abraziunile si escoriatiile pot parea minore in comparatie cu alte tipuri de leziuni, dar nu trebuie neglijate. O abraziune mai mare sau mai profunda poate provoca o durere considerabila si poate necesita ingrijire medicala. De asemenea, trebuie ingrijite corect pentru a preveni infectia.